Nu suntem ceea ce mâncăm, ci ceea ce absorbim. Conceptul de biodisponibilitate descrie fracțiunea dintr-un nutrient care este eliberată în sistemul nostru digestiv și devine disponibilă pentru utilizare matabolică. Acest parcurs este influențat drastic de metodele de gătire (cooking) și de interacțiunile chimice dintre alimentele consumate simultan.
Constraint: Fierul Non-Hemic
Fierul din plante (leguminoase, semințe) are o barieră de absorbție mult mai mare decât cel din surse animale. Pentru a depăși acest blocaj nutrițional, prezența vitaminei C la aceeași masă este obligatorie. Fără acid ascorbic, fitatii din cereale pot inhiba absorbția mineralelor cu până la 60%.
Un alt pilon critic este rolul hidrării în transportul nutrienților. Apa nu este doar un lichid de umplere, ci solventul universal prin care vitaminele hidrosolubile (C și complexul B) sunt distribuite către organe. O stare de deshidratare subclinică poate face ca prezența acestor elemente în dietă să fie ineficientă, deoarece sistemul de transport celular este compromis.
Indicele Glicemic & Stabilitatea
Alegerea carbohidraților complecși nu ține doar de calorii, ci de ritmul de eliberare a glucozei. Carbohidrații rafinați produc vârfuri de energie urmate de prăbușiri cognitive; fibrele intacte acționează ca un sistem de eliberare controlată, menținând creierul alimentat constant pe parcursul celor 8 ore de muncă.
Impactul Termic
Gătitul la aburi versus prăjirea la temperaturi înalte reprezintă diferența dintre conservarea și distrugerea compușilor volatili. Enzimele vegetale, care ajută procesul natural de digestie, sunt adesea distruse la peste 48°C, motiv pentru care o dietă echilibrată alternează alimentele crude cu cele preparate blând.